Articolul 13

Art.  13.  –

(1)  În  cazul  imobilelor  care  fac  obiectul  înregistrării  sistematice,  în   lipsa  actelor  doveditoare  ale  dreptului  de  proprietate,  în  documentele  tehnice   se  va  înscrie  posesia  de  fapt  asupra  imobilului,  în  baza  identificării  efectuate   de  persoanele  menţionate  la  art.  12  alin.  (9),  cu  ocazia  efectuării  măsurătorilor   şi  sub  condiţia  prezentării  următoarelor  documente:

a)  fişa  de  date  a  imobilului  semnată  de  către  posesorul  imobilului  şi  de  către   persoana  autorizată  să  efectueze  lucrările  de  înregistrare  sistematică;

b)   adeverinţa  eliberată  de  autorităţile  administraţiei  publice  locale,  care   atestă  faptul  că:         (i)  posesorul  este  cunoscut  că  deţine  imobilul  sub  nume  de  proprietar;

(ii)   imobilul  nu  face  parte  din  domeniul  public   sau  nu  a  fost  înscris  în   evidenţe  ca  fiind  în  domeniul  privat  al  statului  sau  al  unităţilor  administrativ-­ teritoriale.

(2)   Dispoziţiile  alin.  (1)  sunt  aplicabile  inclusiv  imobilelor  care  au  fost   înregistrate  în  sistemul  integrat  de  cadastru  şi  carte  funciară,  din  regiunile   unde  au  fost  aplicate  prevederile  Decretului-­lege   nr.  115/1938   pentru   unificarea  dispoziţiilor  privitoare  la  cărţile  funciare,  publicat  în  Monitorul  Oficial   al  României,  Partea  I,  nr.  95  din  27  aprilie  1938,  abrogat  prin  Legea   cadastrului  şi  a  publicităţii  imobiliare  nr.  7/1996,  în  situaţia  în  care  proprietarii   nu  sunt  identificaţi  cu  ocazia  realizării  interviurilor  pe  teren,  însă  sunt   identificaţi  posesori,  imobilelor  din  zonele  foste  necooperativizate,  precum  şi imobilelor  situate  în  intravilanul  localităţilor  care  au  făcut  obiectul  legilor  de   restituire  a  proprietăţilor  funciare.

(3)   Posesia  de  fapt  înscrisă  în  documentele  tehnice  potrivit  alineatelor   anterioare  se  notează  în  cărţile  funciare  deschise  ca  urmare  a  finalizării   înregistrării  sistematice.

(4)  În  cazul  imobilelor  situate  în  extravilanul  localităţilor  din  zonele  care  nu   au  făcut  obiectul  aplicării  legilor  fondului  funciar,  procedura  de  emitere  a   certificatului  prevăzut  la  alin.  (8)  nu  este  aplicabilă.

(5)  Posesia  notată  în  cartea  funciară  şi  efectele  juridice  ale  acesteia  pot  fi   dobândite  în  temeiul  actelor  juridice  între  vii,  translative  sau  constitutive,   încheiate  în  formă  autentică,  inclusiv  prin  măsuri  de  executare  silită  sau   pentru  cauză  de  moarte,  care  se  notează  în  cartea  funciară.

(6)   Ultimul  posesor  notat  în  cartea  funciară  va  beneficia  de  intabularea   dreptului  său  de  proprietate,  din  oficiu,  la  împlinirea  termenului  de  3  ani,  în   condiţiile  prevăzute  la  alin.  (7),  ca  efect  al  joncţiunii  posesiilor  anterioare  cu   posesia  sa.

(7)  În  toate  cazurile  în  care  s-­a  notat  posesia  în  cartea  funciară  şi  nu  a  fost   eliberat  certificatul  prevăzut  la  alin.  (8),  dreptul  de  proprietate  va  putea  fi   intabulat  ulterior,  în  următoarele  condiţii;

a)  din  oficiu,  la  împlinirea  unui  termen  de  3  ani  de  la  momentul  notării  în   cartea  funciară,  dacă  nu  a  fost  notat  niciun  litigiu  prin  care  se  contestă   înscrierile  din  cartea  funciară.  În  acest  caz,  prin  derogare  de  la  reglementările   referitoare  la  uzucapiune,  dreptul  de  proprietate  se  consideră  dobândit  prin   efectul  legii  şi  de  la  data  împlinirii  acestui  termen,  fără  nicio  altă  justificare  sau   procedură;

b)  la  cererea  posesorului  prevăzut  la  alin.  (1)  sau  a  succesorilor  acestuia,  în   baza  actului  de  proprietate,  ca  urmare  a  dobândirii  dreptului  de  proprietate   prin  oricare  dintre  modalităţile  prevăzute  de  lege.

(8)  La  împlinirea  unui  termen  de  90  de  zile  de  la  data  deschiderii  din  oficiu  a   cărţilor  funciare,  posesorii  imobilelor  situate  în  intravilanul  localităţilor,  înscrişi   în  cărţile  funciare  în  condiţiile  alin.  (3),  pot  solicita  notarului  public  competent   eliberarea  certificatului  de  înscriere  a  posesorului  ca  proprietar.

Eliberarea  certificatului  de  către  notarul  public  se  face  pe  baza  următoarelor   documente:      a)  extras  de  carte  funciară  pentru  informare;

b)  declaraţia  pe  propria  răspundere  a  posesorului,  dată  în  formă  autentică,   prin  care  acesta  declară  că:

(i)  posedă  imobilul  sub  nume  de  proprietar;

(ii)  este  sau  nu  căsătorit;;  în  cazul  în  care  este  căsătorit,  va  preciza  şi   regimul  matrimonial;; (iii)  nu  a  înstrăinat  sau  grevat  imobilul;

(iv)  imobilul  nu  a  fost  scos  din  circuitul  juridic;

(v)  imobilul  nu  face  obiectul  vreunui  litigiu;

(vi)  imobilul  este  deţinut  sau  nu  pe  cote-­părţi; în  cazul  în  care  imobilul  este   deţinut  pe  cote-­părţi,  toţi  posesorii  vor  declara  întinderea  cotelor;

(vii)   înscrisul  doveditor  al  posesiei  provine  de  la  părţile  semnatare  ale   acestuia; în  cazul  în  care  nu  există  înscris  doveditor,  va  declara  că  nu  deţine   şi  nu  are  cunoştinţă  de  existenţa  unui  astfel  de  înscris;

c)  înscrisul  doveditor  al  posesiei,  indiferent  de  forma  în  care  este  întocmit,   atunci  când  acesta  există;

d)  copie  de  pe  actele  de  identitate  şi  de  stare  civilă.

(9)  În  baza  certificatului  prevăzut  la  alin.  (8)  se  dispune,  la  cererea  părţii   interesate,  intabularea  dreptului  de  proprietate  în  cartea  funciară.

(10)  În  cazul  în  care  a  fost  formulată  cerere  de  rectificare  a  documentelor   tehnice  privind  contestarea  calităţii  de  posesor,  notată  în  cartea  funciară,   precum  şi  în  situaţia  în  care  ulterior  înfiinţării  cărţii  funciare  a  fost  notată  o   acţiune  civilă  în  contestarea  acestei  calităţi,  procedura  de  emitere  a   certificatului  prevăzut  la  alin.  (8)  nu  este  aplicabilă.  În  acest  caz,  până  la   soluţionarea  definitivă  a  litigiilor,  în  cartea  funciară  rămâne  notată  posesia.

(11)  Deţinătorii  imobilelor  care  fac  obiectul  înregistrării  sistematice,  precum   şi  emitenţii  înscrisurilor  puse  la  dispoziţie  în  vederea  întocmirii  documentelor   tehnice  prevăzute  la  art.  12  alin.  (1)  răspund  pentru  legalitatea,  autenticitatea   şi  exactitatea  datelor  cuprinse  în  acestea,  în  condiţiile  legii.

(12)  Angajaţii  oficiului  teritorial  nu  răspund  în  ceea  ce  priveşte  prima   înregistrare  sistematică  a  imobilelor  în  sistemul  integrat  de  cadastru  şi  carte   funciară.

(13)  Dispoziţiile  alin.  (1),  (4),  (8),  (10)  şi  (11)  nu  se  aplică  imobilelor  din   patrimoniul  statului  sau  al  unităţii  administrativ-­  teritoriale,  care  se  înscriu  în   baza  actelor  juridice  prevăzute  de  lege.

(14)  În  cazul  în  care,  cu  prilejul  efectuării  măsurătorilor  cadastrale  cu  privire   la  imobile  situate  în  extravilan,  care  au  făcut  obiectul  legilor  fondului  funciar,   se  constată  că  suprafaţa  din  măsurători  este  mai  mare  decât  suprafaţa  din   actul  de  proprietate,  diferenţa  de  teren  rămâne  la  dispoziţia  comisiei  locale   pentru  stabilirea  dreptului  de  proprietate  asupra  terenurilor,  caz  în  care  se  va   înscrie  provizoriu  dreptul  de  proprietate  în  favoarea  unităţii  administrativ-­ teritoriale.

(15)  În  cazul  imobilelor  ai  căror  proprietari,  posesori  sau  alţi  detentori   precari,  astfel  cum  sunt  definiţi  la  art.  918  din  Codul  civil,  nu  pot  fi  identificaţi   cu  ocazia  efectuării  din  oficiu  a  lucrărilor  de  înregistrare  sistematică,  precum  şi   în  lipsa  documentelor  prevăzute  la  alin.  (1)  cu  privire  la  calitatea  de  posesor,   dreptul  de  proprietate  se  va  înscrie  provizoriu  în  favoarea  unităţii  administrativ-­ teritoriale.  În  acest  caz,  dreptul  de  proprietate  va  putea  fi  intabulat  ulterior,  la   cererea  titularului  dreptului  de  proprietate  asupra  imobilului,  în  baza  unei   documentaţii  care  va  cuprinde:

a)  identificarea  imobilului  în  planul  cadastral,  în  scopul  de  a  certifica  faptul   că  imobilul  din  actul  de  proprietate  corespunde  cu  cel  din  plan;

b)  actul  care  atestă  dreptul  de  proprietate;

c)  certificatul  prin  care  se  atestă  că  imobilul  este  înregistrat  în  evidenţele   fiscale  sau,  după  caz,  în  registrul  agricol,  eliberat  de  primarul  unităţii   administrativ-­teritoriale  unde  este  amplasat  acest  imobil.

(16) Prin excepție de la prevederile alin. (15), în situația în care au fost emise procese-verbale de punere în posesie, conform prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dreptul de proprietate se va înscrie provizoriu în favoarea persoanelor îndreptățite. Înscrierea provizorie se face în baza procesului-verbal de punere în posesie și a hotărârii comisiei județene de fond funciar privind validarea dreptului de proprietate, emise în condițiile legii, iar intabularea dreptului de proprietate urmează a se efectua ulterior în condițiile legii.

10/07/2018 – alineatul a fost introdus prin OUG 31 din 18/04/2018.

Articolul 13. Legea cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996 actualizata

  4 comentarii la “Articolul 13

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.